voi renunța în cele din urmă la cuvinte

poate simplu-am să spun:
toate acestea prietene drag s-au întâmplat peste noapte –

am renunțat să mai dorm într-un copil
am dat patul de acasă cu cearșaful mirosind a înălbitor
pe tăcerea din frunze
pe odihna în peșteri uitate
sărutându-mi mama pe frunte ca un abur am ieșit
ridicând în balama ușa din spate

tihna camerei mele cu vedere-n îngrădituri
pe aerul cu nesaț respirat în trenuri de noapte cu ferestre
deschise cumva înspre lume am schimbat-o
în atâtea gări și bodegi m-am bătut
cu mândria străinului deseori am încasat-o

am renunțat la elevul amăgit cu povești
m-am simțit viu între hamalii hrănind burțile nesătule
ale vapoarelor în armuri nituite
sau între brațele vânjoase ale muncitorilor în turnătorii
noduroși ca niște căpcăuni hrăniți cu supă de aliaje topite

am renunțat la sportul de performanță
simțindu-mă premiat ca un bou care-a târât după sine
pe cea mai lungă distanță
cea mai grea mai inutilă povară
nălucă modernă
poate a unui gladiator refuzând cu disperare să moară

am renunțat să fiu un soldat ordonat
muls de gloanțe și vârstă îmbrăcat într-o piele de vacă
visele nu pot fi citate prin ordin de zi
sângele meu nu poate sta încolonat nu suportă să tacă

am renunțat chiar și la școlile înalte
prea multe cuvinte despre nimic - Diploma: idol cu chip
de cerneală
merii aceștia sunt găunoși de tineri
grădina lui akademos: ruină năpădită de bălării logice
într-o sistematică scorneală

voi renunța în cele din urmă la cuvinte – negrul de fum
transformă în cauciuc pielea morților
ferește-te! cât mai e timp – prietene drag:
ferește-te! din calea proștilor și-a roților