Parodie la ‘galop de cai’ de Casandra Adam


câmpuri largi și pustiite, devastate de arșiță, n-a plouat de luni de zile, nu mai bate pic de vânt. călător, alerg prin noapte, căutând o luminiță, când deodat’ aud o șoaptă, o frântură de cuvânt.

și alerg spre Carul Mare, călărind un cal de noapte, prin câmpiile cu stele ce trimit lumini ecou, să găsesc expeditorul - al magneticelor șoapte... și-l găsesc, căci Carul Mare este tras de-un mare bou.

el din umbră iese-n cale, eu strâng frâul și dau pinteni, când îi dau ocol constat că printre stele m-am ales cu o imagine celestă. eu și armăsarul, sprinteni, îi zărim perechea-n noapte – un tablou de Grigorescu.


Poezia parodiată

câmpuri largi cu iarbă crudă,câmpuri largi de iasomie, noaptea crește din pământuri respirând cu aripi de vânt.. trec prin ea cu gleznă udă, călătoare ce nu știe să-și mai pună somn pe gânduri și răbdare pe „curând”.

și alerg pe cai de noapte ce frâng stele sub copite iar cu luna prinsă-n coamă intră-n ape răscolind cerul nopții frânt de șoapte, jarul umbrei ce-mi trimite bani de aur, să trec vamă și apoi să îl aprind...

tu, din umbră, ieși în cale, frâul strângi și le dai pinteni, nu te-ascultă, sunt sălbatici, febra lor nu pot s-o ’ngrop.. pe lungi țărmuri albe, goale, alergând prin noapte sprinteni, ne vor duce, doi ostatici nesupusului galop..