în zori îmi beau încet frica
potrivesc ceasul
după ultima palpitație
în ritmul acesta aș putea muri
lângă o cafea
și trei nuvele fantastice

lumea va exista mereu
între coperta unu
și epitaful
de pe marmura neagră

eu nu voi mai avea timp
să despic
firul de lumină
în o mie de oameni

aud iar cum plâng
la hotare
dumnezei
coborâți din munte