Și vă trimite poeme recent scrise.

„să pun frână”

scot un picior afară
să încetinesc viteza pământului
amețitoare
așa lărgesc cadranul dând iluzia mai multei munci
acelor
să am vreme de-ajuns rostirii
rugăciunii noi
să-mi șterg oglinda retrovizoare
unde preplânsul, buzele galbene, nările dilatate
sunt proiectate asimetric
*
ca precauție totul, au căpătat sufixe de ceară
cuvintele străbătându-mă

„să”

Spune-mi prieten drag
de ți-e apăsare numele meu
mai lasă-l jos de-i tăiș oblic, uită-l
pentru veșnicia aceasta
*
voi veni altădată
fără nume,fără umblare
te voi îmbrățișa, îți voi săruta cicatricele
rănilor de astăzi
și voi prinde o anume distanță
destul cât
să respiri adierea dorinței
să am din nou un nume cum să mă chemi
să împărțim răsăritul,
să nu ne găsească pe fiecare singuri înserarea
iar arcul dintre acestea
să ne ferim tăișurile!

„lentoare”

să nu te temi
nu sunt împietrit ci doar un pic mai lent
îți pare neschimbată inima
dar gestul curge
sunt doar speriat și nu în contemplare
nu sunt bolnav, nici n-am orbit de țin o vreme ochii
răsuciți spre înăuntru
rămâi alături, așteaptă în tăcere
dacă nu ai, ia de la mine, ia totul și
lasă-mi numai rugăciunea, o cheie
a zilei fără mâine și ieri-ul condensat
în lacrimă și nici așa
să nu te temi

Valeriu Dandeș Ganea