Uite cum îmi cresc aripile, bărbate
în funcție de ce parte a sufletului
suntem și sub ce unghi de reflexie bate
copita de sticlă a sărutului.

Iată, acum îmi ard planările tremurat
în cele două aripi dorsale nebune
una în soare-răsare răsfață-un bărbat,
cealaltă ceartă-un copil la soare-apune.

Se molipsesc șoaptele de tăcere, iubite
ne rămân sechelele cuvântului mirabil
- solzi pe scheletul poemelor răstignite
calcinate de explozia zborului vulnerabil.


16 aprilie 2002


Din volumul "Geometrii singulare", sept. 2003,
editura Pro Transilvania, București