Un punc mai alb ca varul in fata mi s-arata,
Incerc tacut sa il surprind dar fuge catre poarta.
Nu pot ca sa-nteleg de ce mi-a zdruncinat privirea,
De vreau sa-l potolesc din ochi, imi sporeste uimirea.
Abia acum pot sa-l cuprind cu-ntreaga mea privire
Si un sentiment intepator m-arunca in amagire.
Acel puncat alb imaculat fulgerator dispare
Iar din decorul zbuciumat lipsa lui parca doare.