nu tot timpul dar azi este toamnă
o inspir încă din amurg pe stomacul gol
are altă culoare altă cadență în inimă
vine doar să se dezbrace iernii
o văd înaltă purtând brățări pe glezne
cu mâinile prin păr așezând altfel soarele
deschide umbrele de nori copiilor să crească
se țin de mână părinții îmi place toamna
când se apleacă să închidă pământul
părul vânt îmi trece printre degete
pe furiș așa cum pescarul apleacă salcia peste apă
să îi țină umbră departe de ochiul peștelui îmi place
când nu îl grăbește pe octombrie ruginiu până când
trupul ei firav se învelește cu albul iernii
să îmi fie dor
de nevăzutele mele frunze