ÃŽN AJUN DE ZIUA CRUCII


La casa amintirii, cu prispa albastră,
Păianjenii țesură dantelă la fereastă.

Și poarta și făntâna de-o veșnicie tac,
De mult nu mai miroase
a cozonaci cu mac

Cum mirosea odată în ajun
de Ziua Crucii.
Tot așteptând cocorii, îmbâtrăniră nucii.

Unde s-a dus bunicul,
bunica unde-i oare?
De nu primesc nepoții
în ajun de sărbătoare.

Bunicul nu mai spune
cum se luptau haiducii,
Și nu-s copți cozonacii
și mâine-i Ziua Crucii.

A ruginit și briciul bunicului în grindă,
Nu-și mai pune năframa
bunica la oglindă.

De mult nu mai coboară,
împreună pe cărare,
Doar clopotu-i mai cheamă
în zi de sărbătoare.








ÃŽ