Prin osul demenței
se poate dansa în cer!
visele mele scârțâie-n tendoane
și departe...
peste obeliscuri
zeppeline negre
lăsându-mă în urmă
până la prima prăbușire.

Prin instanțe autumnale
învinșii cu sila pe față
așteptând starea de levitație.
Se poate dansa în cer!
Pretutindeni umbre albe
răzlețite
și creieru-mi
luând forma zilei de mâine
în cămașa de forță.