Orizont aproape alb, palpabil
acoperit cu zdrențe la marginea norilor
un alt oraș crește în oglinzile apei
identic, aceleași imagini repentându-se obsesiv
mici, sferice picături
se sparg peste trecători
cu stropi de nitrat de argint
peste ochii fiecăruia
rămân orb la jocul ăsta cu oglinzi
închid ochii și ascult
poezii goale
acum linșate de aripi
în aceleași reflecții fără contur
...
azi ploua
cu vârfuri de degete
în cadența liniștitoare a tăcerii
peste trupul tău, ropot ușor și calin
cu frecvențe mari electrice
tremură aerul dintre noi
a început de dragoste