oriunde s-ar întâmpla asta
roțile scârțâie
se aude până la mine
cum
strivesc
ultimele instincte de supraviețuire
geometria unor obiceiuri
compromise
gâfâind
sub o inimă
comprimată

desenează-mi lucrurile simple pe care le-am ascuns până am uitat definitiv
duminici moarte
amintiri în umbra
jaluzelei
mintea mea cută
aspră în așternut
prea încins să mai vrei
să mai poți
să desprinzi
rana
reflectată pe
gura răvășită

într-un tablou
din carne și oase niște urme de pumnal
curg
printre degete
ies cuvinte pe care nu le cunoșteam

ai uitat cutia deschisă
moartea-i o fotografie
perfect înrămată
cineva să te smulgă de aici