De când mă știu visez că sap o groapă
La fel de nedefinită și goală ca mine
Și asta doar pentru a-mi mulțumi diminețile,
Nu m-au găsit sămânță ,nu m-au găsit cărbune
Dar sap căci prea îmbietoare-i chemarea.
Noaptea trecută fiind cea mai lungă din mine
Am mai reușit să cobor o pătrime din viață
Celelalte trei…lașitatea de a mai sfredeli lutul.


Alunecă timpul din adânc în adânc,
Se rostogolesc secunde prin oase de gânduri
Făcând dedesubturile tot mai profunde,
Ce am desfundat ieri astăzi s-a umplut de cer…
Totul devine obositor de strâmt,
Chiar dacă am același gust cu pământul
Scârbit își închide gura refuzându-mi sărutul,
Inutil a răsărit până și o cruce.

De când mă știu
O groapă se încăpățânează să îngroape o groapă.