Când Fiul Domnului si-al omului se stinse,
Întreaga fire se cutremură și plânse;
Și Îngerii, îndurerați, plângeau,
În Cer și pe Pământ zburau,

Să ducă vestea tristă a morții Lui Hristos,
Cel răstignit spre al nostru folos:
Să piară dintre oameni ura, mânia, nepăsarea
Și să rămână doar iubirea și iertarea!

Să avem sufletul sfințit, bun și curat,
Ca la-nceput, când Tatăl ne-a creat,
Neobosiți pe-a Căii Sale mergători să fim,
Prin gânduri, vorbe, fapte să ne-ndumnezeim.

Slăvit să fi, Hristoase, că Te-ai întrupat,
Cuvântul Domnului ne-ai învățat,
Iar pentr-a noastră mântuire,
Tu ai pășit în nemurire!

Și chiar dacă la Cel ce Te-a trimis,
Tu Te vei înălța,
ÃŽn sufletele noastre luminate,
Mereu Vei invia!

Hristos a inviat!