Ma inec in nepasarea mizera si puturoasa,
Ma afund in gandul șubred,slab si negru.Mă apasa
o putoare a prezentului mizer,
Mă invalui ca omida,in gaoacea de mister.

Tot veninul strâns in mine îl împroșc cu sila-n jur,
M-am însurubat in trupu-mi scârbacit de-al sau contur
Simnt cu groază cum pamantul mă respinge indoielnic,
Simnt ca totul nu e totul si nimic este nimic.

Din gaura pamantie gândurile ies năvala,
In gramada lor murdara,nasc plapande cu migala
Firisoare stravezii,spiralate cu lumina,
Mici sperante nascocite,procreate in surdina.

Usurel lumina slaba capata culoare pura
Nimicind cu a sa candoare,gandul negru,snoaba ură
Se ridica din namolul,clabucind de ganduri negre
Induirea purpurie a vointei.Din tenebre,

Se agata rasfirate ca un foc de artificii
Remuscari, sperante ascunse,ganduri albe,mici capricii,
Valvoind ca o furtuna intr-un haos de intrebari
Si ma ataca pe-ndelete intr-o criza de asteptari.
...................................................

Dintr-o data norul negru ma apasa puturos
Tot ce-a fost frumos o clipa se incuiba veninos,
Intr-o oaza a uitarii...si apare fara mila,indoiala in cuvinte,
Curios si ipocrit,miresme peste morminte.

Totul e bizar,haotic cand se inasc in ghemotoace
Ganduri falnice o data,tavalite-n batanace,
S-a inversunat rutina,s-a schimbat ochiul in minte,
Apa s-a schimbat in cer,scarbacini in ape sfinte,

Florile in iarba rea,albul pur in negura
Cerul s-a schimbat in lut,ghiocei in magura.
Totul e atat de straniu...sufletul in piatra seaca,
In gavana lui murdara,tot avantul mi se ineaca.

Si imi astept intermitenta in propozitii de uitare,
Imi retusez cuvinte rele,in calme rime de visare,
Imi raspandesc melancolia printre cuvintele mature
Si-mi stapanesc incrancenarea in vide ganduri,reci,maure.

Si ma intreb supusa firii cum pot sa rabd atata chin,
Si ma intreb supusa sortii,la ce icoane sa ma inchin,
Si-mi rabd suspinul lesinat,ce ma sugruma dureros,
Si-mi cant amarul dureros,ce ma ucide lesnicios.

Si ma supun vointei proaste a gandului nevindecat,
Mi-adulmec rana sangeranda a sufletului resemnat,
M-apropii de delirul mortii,de pragul nebuniei chioare,
Ma sfarteca reprosul mintii in apogeuri de uitare.

Ma inalt in trepte de visare.
Mi-apropii sufletul de El.
Imi insusesc Marea Cantare,
Si sunt tacuta ca un Miel.