vă povestesc lumea din care vin
nu știu când este zi și când este iubire
o găsești la apus
între 7 și 8 sau între 8 și 9
depinde de anotimp
se spune întotdeauna cu un bătrân așezat în soare

privit dintr-o parte
este doar o umbră încălțată în Icari
da Vinci a murit
și îmi trebuie o aripă
să zbor unde se închide lumea
în ultimul vers
turlele se încarcă cu rugi
seceră ce-a mai ramas din mine
și se roagă
între 8 și 9
până ieri
când m-am oprit în dreptul unei icoane rătăcite
avea tatuat un număr și un nume
o să sun când ploaia grăbește ceasurile
spre departe prin fereastra deschisă

fără povești
timpul trece prin vagoane
ne uită prin gări
își face loc printre gânduri
și naște o lume cu roți de plumb
din cer pentru încă o viață
pășește albastru printre nori
ne adună cu aripi de clipe
amintiri

alo!
de ce tac trenurile în gări?