Adu-ți aminte,
Unde ai ascuns râsul tău,
Între anotimpuri.
Nici curcubeul nu apare noaptea,
Speriat de imensul întuneric.
Doar al tău zâmbet,
Apare, dispare,
Surprinde mereu.
Lasă-mi uimirea sa plângă
Și suferința sa împrăștie norii,
Iar dacă clopotele bat
În adâncul sufletului tău,
Adu-ți aminte de mine,
Ascultă cîntecul meu,
Ascultă-mă,
Ascultă și râde mereu.