În fuste de mamă mă-mbrac de la o vreme,
dar nu te teme...
Nu caut să-ți fiu o a doua mamă,
deși glasul tău mă cheamă...

Cu fiecare noapte pierdută prin crâșme,
cu fiecare notă ce o cânt,
cu fiecare ștramp rupt pe sub fuste,
m-apropiu de Pământ.

Mă cheamă iarăși glas de ghenă incolțit
în muzici și faze, în ropot șoptit...
să te văd înc-odată pe zi, pe lumină
să te prinzi de gâtul meu, nebună felină!

Ce mamă denaturată sunt... Hai, mai toarnă-mi o bere
în gât
prin mormânt.