Și mă uit, arunc capul, îndrăznesc
Peste lux, peste mașini și clădiri
Și văd cu un vânt de moarte seacă,
Deșertul părasit de apă.
Și vântul îmi aduce nisipul în ochi
Și mă orbește, vrea să mă protejeze
Căci vedeam realitatea negată.

Iar acolo printre furtuni
Se află marele continet anonim
Iadul pământului...
Unde negrul predomină, până și în oameni
Și zăresc peste mare
Un om care trage să moară,
O femeie mâncată de ciori
Și un copil care mănâncă
Ceapă...