ea mi’a spus “sst” și după ce s’a dezbrăcat n’a mai rămas decât un nor de fum ajunge
atâta acid pentru o seară cu coastele rupte dansând dincolo de legea cuvintelor
vulnerabilă în mediul ăsta deloc static o arenă a intelectului furios și a instinctelor
a cărnii și fluorescențelor a zilelor Sodomei și a nopților Gomorei a mizeriei și a nitrațiilor și a strălucirii și a proporțiilor și
a sfârșitului tuturor lucrurilor nu mai sunt stăpânul fascinațiilor mele ochii îi tremurau ca niște cuțite
țipetele ei îmi luminau
brațele ne îmbrățișam ca ostaticii pentru ultima dată și tăcerea de care mă foloseam ca să îi ascult durerea cade acum
din pieptul meu ca cenușa
și dârele de sânge de pe gâtul ei ca rujul șters în grabă mă mir că mai este aici ieri
mi’a arătat cicatricile și’a ridicat maieul era atât de radiantă de sexy când râdea acum ochii ei
arată ca niște morminte și simte trecerea timpului o lamă tocită pe obraz și simte ultimele
picături ale tinereții palillo fuera de sua lengueta și disperarea ei duhnește a alcool


Dan Vizireanu