Amintirile ce lasă trecutul să le vezi,
Prin ochi la bătranețe îi vede incă verzi,
Să compari doar zile te invață ca să crezi,
Și după tot ce trece nu-ți pasă c-ai să pierzi,

Dar anii trec in voie ,se duc fară să știi,
Ideile se schimbă in timp cât ai clipi,
Dar ochiul se invață si gândul a privi,
Și stii intr-o clipită de vă veti potrivi,

Nu vă gândiți la cestea voi ce acum citiți,
Lăsați sa treacă vremea și-așa vă veseliți,
Când mâna voastră apoi va tremura,
Memoria aliata va fi arma cea grea,
Cea ce singuratatea pe loc va alunga,
Si lasă ca să vină apoi batranețea.

Când ochiul tău mai miscă sa vadă imprejur,
Al tău si al sotiei va vede părul sur,
Și chiar cu toate astea un semn mai bun nu este,
Că de ți-a stat alături e clar ca te iubeste.

Poate ca versul cesta nu este prea vesel,
Daca privesti acuma de-aici pană in cer,
E clar infinitatea te face efemer,
Și-ți mai arat-odată ca nu ești ca de fier,

Deși Blazonul mare pe scut ți-l tiparești,
Și poate chiar din inimă, tu juri să îl slăvești,
Vedea-vei câteodata că nici în el nu crezi,
Și să renunți adesea prin gânduri tu cutezi,

Și dacă aparența..imagine clădită ,
Nu lasă să se vadă esența cea oprită,
S-o vadă doar aceea ce ție ți-e sortită,
Veți devenii totuna așa într-o clipită