am cunoscut odată un pterodactil
ce visa să îi bată și lui cordul
puternic
așa cum le bate cuplurilor de oameni
înainte să își toarne benzină
și să ardă în cearceafuri

vorbea non-stop numai despre sine
și supertristeți primordiale
închipuite
nu înțelegea că are inima prea mică
în comparație cu ciocul
și sângele la fel de rece
precum cel al unei reptile târâtoare

degeaba zbura
strângând o grenadă între gheare
nu a sfârșit incendiat în dragoste
ci în cretacic