Mi-ai legat ochii strâns
cu o eșarfă roșie de mătase
indispensabilă gâtului tău,
număr în gând secundele rămase,
fața o am lipită de trunchiul
mesteacănului ce-mi umezește
amprentele degetelor
și aștept clipa,
asemeni unui condamnat la moarte
pus în fața plutonului de execuție,
tu te-ai ascuns în umbra mea și râdeai,
râsul tău era ca o rafală de mitralieră
descărcată automat în trupul
care-și mai caută încă
umbra din umbră.