Din cel țărmur de Dunăre,
Hoi lerui È™-alerui Doamne!
Este-un pomuț rămuratu,
Cu ramurile spre mare.
Vine-și marea tot crășcând:
- Trage-ți pomuț ramurile!
Ca io de m-oi tulburare
Ramurile le-oi mânare!
- Taci tu mare nu crâșcare!
Ca io de m-oi supărare
Pă unde ți-s vadurile,
ÃŽntoarce-or feciori plugurile.
Pă unde-i apa mai lină,
Face-or fetele grădină.
Și-n grădină-or semânare,
Busuioc feciorilor,
Mintă creață fetilor,
Trandafir nevestelor,
Bărbânoc bătrânilor,
Măruț roșu pruncilor.