Pe prispa casei cand visarea adoarme,
in dur de granit nimic nu misca
din seninul umbrit de raceala ta.
Sa vina revansa din priviri de fulger.

Prapad spre cuibul semintiei sale dor
in miez de furtuna si patimi de vant
in adormirea monstrilor verzi mascati
in tufe de ploi si lumina.

Carare prin ei sa faci prapad si jale
spre risipa de ingamfare si teama.
Vopsiti de cer curcubeu prapad.
Doreste si urmeaza el.