Pașii care nu mai au loc în drum
urlă câmpului căruia-i vădesc
sensurile dulci-cilli apoși-mirosurile,
macii ascunși în lanul de grâu;
cenușa lăsată pe drum
miroase a iască pe care a plouat
- amiezile sunt egale,
amiezile sunt scurse prin soarele galben
topit pe norii de nisip.

Fac abstracția lui rotundă ca o pită
și o închid cu ochii pe fire de păr;
orele srălucesc dezgolite pe holdă
și se rămâne în urmă,
proptind mâinile în lanterne.