Și Beethoven și Mozart pe fațadă
Aștern acord solemn vegheat de Parce.
Sub reflectoare muza noastră stoarce
O lacrimă ce n-a voit să cadă.

Zeci de urcări pe scenă pot întoarce
O pagină de trudă și bravadă.
Aplauze în stol, fără tăgadă,
Au stors emoții-n noi când vremea toarce.

Talent și crezuri, picuri de sudoare,
Atâtea căutări ce-n ani prind rost
Și-ai mei amici. Prezența lor nu moare

Desțelenind tot ce era anost.
Și toate-aduc înduioșată boare,
Un timp fecund care cândva a fost.



3 mai 2007
Gruiu