cerul din iarbă are alt sens. nu albastru, ci sensul înțepenit al unei morți în câmp, cu ultimele clipe ale unei naturi pasive și care se remobilizează pentru continuarea jocului de-a existențelea.
verdele crud e cel mai crud, greierul țârâie o cantată hipnotizantă … norii sînt edenic de albi…
glazurat cu șerpi, eutanasiat cu venin oftez un ultim “offf”. “nu vă faceți griji: sint biodegradabil. cerul din iarbă … are…a…lt sssss…n…s…”