un fulg imaculat s-a topit în neștire
sub fularul
-țesut din amintiri călduroase-
care înfofolește sufletul
când e Frig

...în decembrie

vreau să fiu copac
lângă cărare
cu piciorul încălțat în nea
să simt ninsoarea cum s-așează
pe pielea crengilor aÈ™ vrea

tu nu știi
dar eu voi veghea
la pasul scârțâit al călătorului
ce va trece
din întâmplare
pe o cărare păzită din vremi
străvechi
de gândul înfrigurat al
unui decembrie fără Moș Crăciun