prin cap îmi umblă timpul cu picior de lemn
fiecare a doua secundă e mută
răgaz suficient să scurm sub zăpadă
iarba care la primăvară va strica borduri

de ani buni căldurile pisicilor topesc asfaltul
morții arată fuck you printre panseluțe gura leului
și guri de canal
de aceea de mic strâng bani la bancă
de mic strâng la bancă
voi investi în camioane cu zăpadă și lipitori

până atunci
sunt un mărunt comerciant de cartier
țin o masă lângă institutul de nevăzători strig
ia organu!
ia organu!
încercarea
moarte n-are decât în ultima zi

de la mine încolo e coadă
dinspre capătul opus până la mine sunt eu
ei nu mă văd
eu nu mă simt văzut cine ar crede
că marfa e pur și simplu un poet putrezit

ați dezmembrat? vreodată cai de lemn
așa arăt
ca un fugit de-acasă cu ochiul pe-o parte
și scări
urcați
urcați-mă în picioare voi îmi sunteți
cuiul din copită și jarul din gât

când obosesc am în rucsac un pat sport
se deschide jumătate în sus
are capac de coșciug
trag stelele
mă dezbrac
intru în el
ca un nebun ce nu s-a botezat sub aripi