recapitulez: iau pentru bronșită tinctură de propolis
tusea e o formă de expectorare a morții de care mă îmbăt
în fiecare noapte ce altceva e somnul, zic io
care nu beau decât apă și aia plată și așa

dimineața mă trezesc din beție și plec la serviciu
printre cărți aruncate mereu cu fața în jos
parcă s-ar ruga să-mi fie mai aproape sfârșitul

e puțin curent între oase dar nu mai contează
când calc ușor, praful nu ridică decât o umbră
pe care mi-o tragi peste suflet să-mi spui ceva nemaiauzit
fără să știi că viața se stinge când tocmai o aprinzi

apeși pe comutator cu teamă și lumina tremură în jurul tău
cât să ți se facă deodată sete de citit apoi ți se face puțin rău
și ceri să fii lăsat singur de toate lucrurile cu care te lupți
pentru dragostea ta unică din care ies tot mai multe scântei