ÃŽn spatele cortinei

Zâmbetele de sub fard au dispărut
Zgomotul tuturor pașilor și-a pierdut ultimul ecou.
Acum e liniște.
Și scena e goală
Spectacolul nu se mai joacă.
Actorii au îmbătrânit.
Unii au murit, credeau
Când au venit că vor urca pe marile scene.
Dar nu au făcut decât repetiții.
Niciodată în serios.
Întotdeauna în spatele cortinei
Ca să nu vadă
Spătarele goale ale scaunelor
Ca niște pietre de mormânt.
Își știau rolurile așa de bine, că nici acasă când se duceau
Nu mai erau ei.
Unul era amorez,
Alta adulterină.
Unul, un împărat în declin
Altul declinul însuși.
Genii, nebuni, ...
Un băiat, s-a sinucis odată pe scenă
Și apoi n-a mai trăit.
Așa de bine își învățase rolul.
De mâine încep alte repetiții
Și câțiva actori tineri sunt convinși
Că vor juca pe marile scene.
Dac-ar ști...