Și eu am fost copil pe prag
și am plâns și am dat stropii șirag,
dar niciodată n-am fost om
îndeajuns de păsător.

Desigur gândul îmi e drac
că mă poartă ca pe un rac
dincolo de zidul vieții
la izvorul dimineții.

Fac un pas să stau pe loc
să nu suflu în vieții-i joc
că mi-e teamă că am să mor
fără să încerc să mă omor.

Nu rebel la poarta ta,
nu femeie – nu așa
ci rebel în goana mea,
cerebel...

Time out

PS: Poezia este al dracului de mediocră pentru ce am vrut să exprim.