Plecând din lumea grăitoare
am ajuns o umbră;
în pământ, închis în lemn;
totul e rece, pustiu și greu...

Numai umbre-n jurul meu;
chiar și eu sunt umbra mea;
o altă lume, neagră,
întuneric cuprins de spaimă trecătoare...

Totu-i vânt, pustiu și rece;
pierdut
în spațiul umbrelor mă simt...

Un vuiet straniu mă-nconjoară
e lumea neagră
de dincolo de lumea mea...

Toate umbrele-s la fel;
mă uit la ele,
mă uit la mine...
sunt ca ele,
o umbră rece, goală, transparentă...
Sunt umbra mea...