Cu ce am greșit lumină?

Cu ce am greșit lumină
de ai luat pe cărări greșite?
Aștept să zăresc veșnicie
să te văd cu zile.

Între colți mă strângi
cu dragoste mă impungi,
venit-ai ca o chemare
topit cu inflăcărare.

Îți treceau zilele amare
și veneau altele cu ploaie
șa-ți ineci amarul,
că adânc ție somnul.

Privesc in durerea ta
nu vad nimic prin ea,
zidurile se inalță
când sunt in alternanță.

Lipit am fost
de m-am simțit prost.
Nu-i cărare deasă
să răzbată o mireasă.

Căsătorie e cerul
luna inelu
soarele curcubeu
și luna-i vantul.

Moștenirea invecheste
cu atat se mulțumeste
o să ajungă la fecior
ș-o să stea pe un picior.

Nu ți-am greșit lumină.
Aveam totul pe lume
mi-ai luat cel mai drag
cel mei drag mie...lumina.