tot ce am strâns,
uitându-mă după soare,
este doar un ochi de suflet,
plutind pe o apă uitată...
și sfinții din biserici
caută soarele -
sunt doar fâșii de suflet,
arzând în focul uitării...
deschid palmele
și Dumnezeu îmi cere
să-i mângâi chipul -
o mare roșie...
în fiecare secundă,
lumea își pierde drumul,
coboară într-o carte
cu desene turbate...
uită să adune lumina!

2 februarie 2006
Mercurul filosofal, Carrminis, 2007