Florin, Atena, Fane și Maria
În bănci vecine, curioși, dar siguri.
Priviri fugare, în artere friguri
Ce-ar fi putut stârni deplin beția.

Spre sala goală parcă-s puse diguri.
Doar George Ferra și-a ales fâșia,
Un colț în care se-ntindea vecia
De-ai fi știut o soartă să-ți asiguri.

Cuvinte, glasuri, șoapte și tăcere.
Doi ani ne-am pus inelul ca la nunți.
Decepții-n tot, mult mai ades plăcere,

Au arcuit în noi cu râvnă punți.
Ne-am risipit în timp, dar ce avere
Rămase-n sânge și-o purtăm pe frunți.


1 septembrie 2007