Adânc apasă griul desfrunzirii,
Pe siluete sprijinite-n aer.
Valsând stângaci pe-al vânturilor vaier,
Pădurea-și caută, primăvara, mirii.

Atârnă muguri, mărțișoare-n ceață,
Lumini cerșind din răsărituri oarbe,
Din frunze ninse-n giulgiuri, seve soarbe
Ca mic dejun în trista dimineață.

Căldura va picta în toată verde,
O nouă boltă de verdeață-n care
Va concerta taraf de zburătoare,
Până-n brumar când iarăși se va pierde.