când LunA va răsări pentru ultima oară toate geamurile vor fi deja murdare alArmele mașiniLor vor urLa concomitent și doar lA ultimul etaj se va iți un chip (ne)deslușit strigând: - heeei, opriți-le! vreau să dorm! mâine am de creat o lume... (nu) va ploua (nu) va fi vânt dar totul va fi îmbibat cu benzină întâiA oară de pe locul mortului va coBorî un șofer să își conducă pe ultimul drum rudele străzile vor supura și numai stâlpii îNNodați între ei vor fi acestei desFigurări lumină ținută în trup cu rotunjimi de copcă

cuvintele sunt sparte-n dinți apoi scuipate
pe-un Stadion Olimpic: e-NterNet –
alergătorule!
pășește mai atent
să nu îți crească floarea-soarelui în palme

aceiași ochi cu rost de semafor
au boicotat un trafic fără țară
văd
fără pașaport
în moarte cum coboară
toți vânătorii de arginți cu gps la purtător

așa mi-au înverzit deodată dinții
dar smalțul l-a impozitat un eurodentist
și
când va trece-o barcă-n flăcări
prin istorii
să-i spună cineva lui caron că exist

iar blana împânzită de otravă
port prin tăcere într-o antilopă boșimană
simt somnul cum îmi este rană
vârful săgeții inimă fiind
sunt un drapel cu gaură în piept
sunt o țintă cu două picioare și-un vis
poate-un coș de gunoi cum vi s-a promis
la intrare
de organizatori

scuipați-mă scuipați-mă ca și cum
sângele vostru ar stropi o grădină