Un pod pe care mă avânt spre spații
Râvnite-ades în visele-mi pribege.
Descui cărări și râvna mea alege
Să-nalț spre brazii-ncercănați ovații.

Șoseaua-n lung, ocoalele dulcege,
Cioplesc în umbre un șirag de grații,
Ce vor stârni în depărtări mutații
De nori subțiri, albastrul să-l închege.

Biserica și-a dezvelit firida,
Să iasă sfinții locului din zid,
Dar la răscruci s-a furișat aspida

Mușcând din carnea poftelor avid.
Ascund în taina stranelor obida
Și simt cum vremea a mai pus un rid.


23 octombrie 2007