Aprinde o lumină în negura-nserării
Și fă-o să vegheze al nopților hotar
Dezvăluind în cuget misterul fericirii
Pe care o tot cauți, și nu e în zadar.

Nu te-ntreba acuma ce e această lume
Și pentru ce poeme se scriu în pribegie
Întreabă-te, mai bine, de ce sub al tău nume
Se-ascunde-un infinit de doruri și magie.

Sunt dorurile vieții ce se trezesc în tine
Și e magia clipei ce veșnică rămâne
Atunci când vei cunoaște că totul e în sine
Și-e dincolo de spațiu,dar regăsit și-n mine.

Cluj-Napoca, 25 aprilie 2005