pe ea o enervează
berea deschisă cu dinții
pantalonii aruncați pe canapea
măgarii care vând ciocolată expirată
vremurile
cartea lui Gheo
(încă nu a văzut-o)
ciorapii purtați mai mult decât o singură dată
oamenii proști
femeile ieftine care îmi fac cu ochiul
aerul condiționat american
ora 7 și 35 de minute
omul negru care vine din când în când
și uneori
eu
care deschid berea cu dinții
și nu sunt ordonat înainte sau după canapea
îi spun că așa va veni la mine o poezie mare mare
care îmi va deschide ușa cu dinții
care îmi va lua pantalonii de pe canapea
și mă va duce pe toate tarabele unde stau femeile lui
Cărtărescu
pe care le iubim
le cumpărăm
și îl întrebăm tăcut: așa-i că ai iubit-o Mircea?
Eu îi fur unui Chilian un chiar dacă
mi-l trec prin palme
nu te sun și mă duc la primul salon de tatuaj
îi zic
Teodosie
spell it for me
în litere chirilice
chinezești
(ai fi chiar cool)
Dar cum sună în chirilice: te-a iubit prea mult?
mai bine decât niciodată îmi spune el
și brațul meu ramâne alb
ca un pui de focă așteptând prima
lopată
ei îi vor povesti îngerii
despre...
și mie îmi spune învățătoarea că am început
să murim prea devreme
mie unii îmi pot spune Teodosie
tu ai așa de multe fotografii
lumea nu se poate împarți la doi
doar la unul
și unul și un pic