Sus pe deal, în poieniță
Rezemată de-o căpiță,
Printre zbor de aripioare
Și miresme de culoare,

Stă frumoasa copiliță
Cu o floare în cosiță,
Þine-n palm-o gărgăriță
Ș-îi șoptește din guriță:

Gărgăriță, tu ființă
Împlinește-mi o dorință,
Zboară tu pe-un loc anume,
Loc subtil ascuns de lume,

Zburând din floare în floare,
Pune tu pe aripioare
Perle roșii de iubire,
Du-le tu în taină știre,

Pe cărarea destinului,
Prin voința Divinului
Să le picuri, gândul arzând,
Dorul în inimă curgând.

Pe obraz pe-a lui gropiță
Pune tu a mea guriță,
Te-ntoarce apoi la mine
Cu-a lui dor și lungi suspine.

A noastre inimi-destine
Nimeni să nu le dezbine,
Soarta mea soroc așteaptă,
Gărgăriță treci la faptă!

Gărgărița își ia zborul,
La iubit să ducă dorul,
Să-l aducă la fetiță
Să-i dea dulcea sa guriță.