Uneori am impresia că bezna autumnală
din mine
îmi va sparge pieptul,
va curge în odaie
și mă voi îneca în ea
ca într-o cerneală,
iar în locul meu se va întrupa
din călimara-lumină
o formă de femeie goală cu părul de zahăr
ce navighează sălbatic împotriva curentului.

Împotriva tuturor crimelor mele întâmplătoare,
virtuale precum niște baluri banale cu zei,
nu sunt vinovată de marea tragedie
a jertfei centaurului.

Și-aș vrea să fiu adesea zeu, nu om,
să pot zbura
până dincolo de sufletul celuilalt,
și mă adăpostesc după timp și spațiu,
să operez perfizi
și trup, și suflet, și personalitate,
ca o femeie-oglindă a ceea ce sunt...