sunt mâini care adună praful se strâng înăuntru
ating locurile de unde pleacă emoția
o simți altfel
un ghem ușor din care țeși mereu pânze
niciun alt miros nicio urmă nocivă
o simplă grămadă de fire

haina cu mâneci curate îți acoperă mama
o aduce în mijlocul apei
îi spui tot numai ei poți să îi spui

așa iubesc acum fără lucruri
fără umbra lucrurilor fără unghii
port pe brațe un trup din care țâșnesc oameni
tot felul de roiuri fluturi
își caută inima din care să se hrănească

dar e închisă e tot mai închisă ca o crisalidă
i s-a turnat prea mult praf prea multe oase
își cunoaște lupta o duce până când
pânza de viață acoperă încet toate locurile