Voi știți că lumea noastră nu este un hazard
Deși, de multe ori, trăind pe-acest Pământ
Vedem cum fără veste se rătăcesc și ard
Nenumărate vise sub cerul din mormânt.

Voi vreți să fiți aproape de câmpul plin cu flori
Scăldate la amiază sub razele de soare
Și mângâiate seara de mâini crescute-n nori
Din picături de rouă desprinse dintr-o mare.

E marea vieții-n care sunteți o orhidee
Învăluită-n ceața din valea unui munte
Și admirată-n taină mai mult ca o idee
Născută peste noapte sub o înaltă frunte.

Puteți iubi o clipă, dar și o primăvară
Și vă puteți încrede în oameni ce visează
Că îngeri de lumină există și coboară
Din necuprinse sfere de unde ne veghează.

Vă-ndemn s-atingeți zilnic a sufletului ființă
Cu aripile voastre întoarse spre zenit
Ce nu se vor topi dacă a voastră voință
Va fi mereu aceeași cu-a Celui Nesfârșit.

Cluj-Napoca, 31 martie 2006