urla pînă spre dimineață
băiatul meu băiatul meu nu i se mai vedea decît gura
o stație de metrou în care atentatorii intrau
cu bombe la fluierul piciorului

l-au adus tot înspre dimineață
la graniță îl așteptau jandarmii și nou-născuții
ei îi spuneam mamei cu broboada la gură
da s-a întors
a fost o vreme în africa a vîndut fildeș
apoi și-a făcut casă

cînd nu jelesc oamenii inventează povești
ori mă roagă pe mine
ei știu că mă pricep să găsesc viață
în orice univers și-n orice clădire abandonată

*

să te trezești într-o dimineață și să numeri pe degete
cine te mai ține minte
să dai pămîntul de peste tine ca și cum te-ai descotorosi de o plapumă
să-ți întinzi oasele și să cînți
să tragi oblonul să strigi cumpărăm oase vechi
dăm la schimb tufe de soc

*

dincolo de noi există totdeauna un pod
pe care uiți scrîșnetul celor ce mor
dincolo de pod există întotdeauna o explozie
ca niște brațe în care îți găsești liniștea

iau toate femeile de pe stradă valsez
iubita mea și-a făcut o armată de alge
se războiește cu un somn fără vise
eu stau lîngă ea și tac
pentru zilele cînd ajung tîrziu acasă