mai 2008

1. «Mini-rugăciune 2»

( îngerică dragă
mult amar și dezamăgire ai strâns, nu-i așa?
ia spune, de câte ori ai vomitat din cauza mea
câtă lehamite…)

*
acum îți amintești?
Ei bine, câtă vreme ai fost
cine știe unde ai fost
nu mi-a trecut
boala mea pentru ea…
nici n-am fo’ cuminte, ce rost are să-ți spun
cât mi-ai lipsit sau cât am profitat de lipsa ta
ca să mă gătesc să te întâmpin
altfel
acum uite, vine vara… acoperă-te
să nu faci insolație și vino mai aproape
am ceva să-ți șoptesc la ureche
(spune-mi, ce-a zis Domnul atunci
când i-ai dus lacrima mea, hai că nu te zic… spune...)

*
hm! Ai zburat…! Poate că nici nu i-ai dus-o,
treaba ta… Pa, îngerică drag și ai grijă
vine vara
__________________

2. «Noaptea mea»

ani-vărsare
ani-vers-are, 4X
mulți ani la ziuă vin, însă
voi petrece numai noaptea
în seara de-nălțare, atunci
a lui șaișopt am început
să cad
apoi să mă ridic, să cad, sucesc
mereu sensuri, amestec simetric
spirale și curbe
am crezut adolescenței când
Pollux și Castor păreau împăcați
în noaptea mea
– nu-i adevărat
mai învrăjbiți ca oricând…!
le voi da un brânci
să guste țărâna, vinul
sân și pelin

cel mai insuportabil îmi este
mereu a doua zi
după aniversare
nici nu vreau s-aud de ziua mea
petrec noaptea
beatitudine cuminte
__________________


3. «Ah…»

dovezile mele de iubire
dovezile tale de iubire ah…
anestezii
vrem să aflăm totul unul despre celălalt crezând
c-am avea astfel cine știe ce garanții
plantăm sugestii, autosugestii, împingem furia
trei pași
înaintea noastră
ne etalăm în urmă mâhnirile, în lesă
ne poartă moartea…!

…mamă, să-ți mulțumesc de viață când
astfel m-ai condamnat la moarte
și m-ai convertit murind impetuos
să nu mă tem…?

ah… femeie… de câte ori mi-am golit sufletul
ca să te pot iubi!
Tu umblai cu moartea-n buzunar
în pliurile vaporoaselor cămăși de noapte
între cutele epidermei…
zeci de iepuri aveam în stomac
mă străduiam să-mi duc rolul de bărbat când
mă simțeam mai degrabă un copil
cu mirarea îndoind zăbrelele lumii…

dovezile mele de iubire
dovezile tale de iubire ah
parfumul bananelor verzi, grefelor coapte
ploi și răsărituri, vanilie, carnea ta… mor
nu-mi pot aminti chipul tău separat
mai degrabă carpeta cu ,,răpirea din serai” cu care
ai crescut privind-o, o ai imprimată
în ochi…
__________________

4. «adus de spate»

strâng între degete
condeiul și mi-amintesc,
mă certa mama când
țineam bucata de mămăligă
strâns în mână: ,,mănâncă, la ce
o tot frămânți…!”

*
voiam pe foaia aceasta să mă ridic
precum pe-un covor de basm
nu mă lasă mama
mâna ei înstejărită e-ntinsă aici
mă-nvață tăcută să țin ce-i în inimă

*
mă uit ca-ntr-o oglindă de ape, basmul
s-a stins, condeiul crește –
deodată-i bâtă… mân
oi cuminți
mă sprijin, ochii urcă dealul
adus de spate
__________________
versuri tot din «Arlechinul cu fesul pe dos» în pregătire pentru tipar


Valeriu Barbu
str. Traian 252,
cod. 800186,
Penitenciar, Galați
__________________
Și pentru că ceasul vieții lui bate ora crucială – speranță , "La Mulți Ani!", viață lungă fericită și împlinirile dorite.
Mulțumiri tuturor cititorilor pentru lectură și aprecieri!