Doamne, ce-mi vine să dau uneori
cu pumnul în masă,
dar mă stăpânesc cu un efort bărbătesc –

însă în mine, în lăuntrul care plesnește
de energie, aranjez decorul necesar
pentru justiția mea privată –
și izbesc cu pumnul în masă,
lovesc, sfarm,
fac țăndări și praf
un întreg inventar de obiecte
și senzații tari, până nu mai pot
de gâfâială și de transpirație rece,
cum s-ar spune:
până mă răcoresc;

în afară nu se vede nimic,
pentru că sunt un om civilizat,
fir-ar să fie!