ÃŽn somn ne chinuie himere
Mereu tot mai puțină pâine
Și-aceeași falsă mângâiere:
Azi e mai multă decât mâine

Și lumea merge mai departe
Că n-are cum să stea pe loc
Și tot mai greu se scrie-o carte
Și nu se vinde mai deloc

Adesea rafturile-s pline
Și doar cumpărătorii lipsă
Cultura intră în eclipsă
Nimic nu merge de la sine

Și totuși ăsta-i adevărul:
Mai sunt nebuni gata să scrie
Și să despice-n patru părul
Că sunt nebuni de pozie

Cei mai frumoși nebuni din lume
Își taie viețile în porții
Și fără nici un fel de glume
Le vând pe poezie morții

Iar poeziile vibrează
De suferință și nesomn
Între coperți și se-adresează
Măriei Sale cititorul domn

Poate c-așa ne fuse gena
De n-am citit cumva pe dos
Tot căutând câte-un Mecena
Cu înclinații spre frumos

Să ne mai surpe din obsesii
Să-ți pună-aripile la loc
Cum duce mirele miresii
O floare albă de noroc

Auzi-mă: te-aștept de-o viață
Arată-te că e târziu
Că vine frigul și-mi îngheață
Acest creion cu care scriu

Și lui i'ofer aceste rânduri
De-ndreptățită mulțumire
Cu cele mai frumoase gânduri
Născute din adânc de fire