Gog și Magog
(Gog és Magog)

Sunt urmașul lui Gog și Magog,1
Zadarnic în porți și ziduri bat;
Și totuși insist să vă întreb:
E­ngăduit să plâng sub Carpați?

Venit­am prin Verecke,2 drum vestit,
Răsună­n auz străvechile cânturi;
Îngăduit mi­e prin Dévény3 a năvăli
Cu noul cânt al noilor timpuri?

Să fiu un nou Vazul,4 menestrel.
Turnați­mi în urechi plumb topit
De vreți să n­aud noile ritmuri,
Călcați­mă brutal, nelegiuit.

Dar pân­atunci, plângând, în chinuri,
Cântul prinde aripi noi și tari;
Mii pe­ntinsul Pustei de l­ar blestema,
Tot va izbândi, că­i nou și maghiar.
___
1 Gog și Magog – fiii lui Iafet, conducătorii celor ce au refuzat supunerea față de Dumnezeu (cf. Bibliei, Genesa 10.2: „Fiii lui Iafet au fost: Gomer, Magog, Madai, Iavan, Tubal, Meșec și Tiras“; Cartea I a Cronicilor 1.5, idem; abia în Ezechiel 38.3 apare în forma Gog numele lui Gomer: „... Gog, domnul Roșului, Meșecului și Tubalului“ din „fundul miază-noaptei“. Aici Gomerul și Magogul sunt ținuturi (țări) din care pornește Gog în incursiunea sa de pradă. Versetul 39.11: „În ziua aceea, voi da lui Gog un loc de înmormântare în Israel: valea călătorilor, la răsăritul mării moarte, și mormântul acesta va astupa trecerea călătorilor. Acolo voi îngropa pe Gog cu toată mulțimea lui, și vor numi valea aceasta: «Valea mulțimii lui Gog»“. Se pot urmări și celelalte trimiteri ale Bibliei.
Unele legende din Evul mediu au răspândit credința că ar fi fost strămoșii maghiarilor. Venind din ținuturi despre care europenii aveau foarte sumare cunoștințe, preoțimea a căutat în Biblie o dovadă a originii lor.
Cf. Victor Kernbach (Dicționar de mitologie generală) sunt două forțe ostile creștinismului, cu care se înfruntă în cadrul războiului escatologic, și care se vor manifesta violent la împlinirea milenarismului cristic.
2 Verecke (citit: Verețke) – trecătoare în Carpații nordici, prin care au pătruns triburile maghiare în Câmpia panonică.
3 Dévény – localitate situată astăzi pe teritoriul Slovaciei – Devin, aflată pe traseul străbătut la vremea descălecării.
4 Vazul – cf. legendelor istorice: unul dintre descendenții lui Árpád (sf. sec. X – începutul sec. XI), care a fost orbit și asurzit de regele Ștefan (cel Sfânt) pentru îndrăzneala de a se fi împotrivit creștinării maghiarilor. Cruzimea lui Ștefan nu este susținută de nici un izvor documentar. Ady sugerează că ar fi asemenea lui, prin îndrăzneala de a nu se supune canoanelor unei lirici obosite, un răzvrătit, un rebel.